Istoricii definesc civilizația ca fiind efectul divizării munci și apariției surplusului de produse și totuși pare că ar mai exista un motiv în spatele apariției meseriilor — cel de a participa la nevoile celor din jur și de a-i susține pe cei din jur.
Când oamenii se concentrează pe a facilita viața sau situația celuilalt, performanța și rezultatele acestui fapt are un efect aproape „magic”. Nevoia de a învăța de la alții un lucru mărunt sau o meserie devine vitală pentru evoluția personală, mai ales în societățile noastre în curs de dezvoltare, ultra tehnologizate.
Dacă la începuturile civilizației învățarea venea ca o necesitate de adaptare și supraviețuire și se manifesta prin crearea de abilități și deprinderi utile vremurilor respective, astăzi în majoritatea societăților avem necesități relativ diferite și mult mai multe provocări de tip cognitiv și afectiv.
În cadrul actual, din timpuri moderne și contemporane, învățarea și procesul de instruire a evoluat folosindu-se de înțelegerea experiențelor, dezvoltarea teoriilor din partea științelor sociale și aplicarea lor. Învățarea a devenit o necesitate reprezentând schimbare, evoluție și lărgirea cadrului de referință, dar și o manifestare naturală apărută din curiozitate, pasiune pentru o profesie, meserie sau îndemânare.
Modelul clasic de instruire se bazează implicit pe ideea că profesorul este expertul în acel domeniu, că de la acesta aflăm tot ce avem nevoie, că suntem acolo pentru a învăța exclusiv din experiența acestuia. Cu toate acestea, se observă o limită în dezvoltarea elevilor, studenților și angajaților și în a propune noi idei, a pune întrebări, de a descoperi și aplica cunoștințele dobândite, deci o limitare de exprimare care apare în mintea noastră natural.
În majoritatea societăților actuale nu mai este impusă învățarea unui lucru, devenind o alegere personală. Tehnicile și metodele de instruire au fost dezvoltate de-a lungul timpului pentru scopul de a folosi nevoilor oamenilor de a învăța, unele fiind încă utilizate, altele înlocuite și cele mai recente aflându-se încă la nivel de început de promovare și aplicare.
Natural, oamenii au necesitatea de a evolua, a învăța și a practica mai bine și nu de a afla ce au făcut greșit, rău sau cât de puțin știu să facă. Tot aici apare tendința de a se apăra sau a raționaliza motivul experienței din trecut (prin scuze pentru care nu a avut succes proiectul sau o vină aruncată în exterior).
Un nou instrument de învățare și performanță a fost observat de-a lungul timpului de experții din psihopedagogie, psihologie și sport ca fiind o metodă alternativă la metodele clasice — Coachingul. Această abordare are aplicabilitate în orice moment în care este dorită performanța sau învățarea.
Coachingul reprezintă o provocare față de abordările metodologice clasice ale procesului de învățare. Instrumentele folosite de un Coach au un scop bine definit și rolul acestora este de a clarifica, ceea ce îi este prezentat de către client, de a facilita și susține găsirea soluțiilor sau schimbarea de comportamente.
ASTFEL:
Nevoia de îndrumător, de antrenor sau facilitator apare natural din necesitățile noastre de a avea rezultate și a duce la îndeplinire un obiectiv.
Nevoia de coach este legată de procesul de învățare și de creșterea performanțelor profesorilor și acestea conduc spre îmbunătățirea comportamentelor elevilor cu focus pe descoperirea resurselor interioare a celui care învață în scopul orientării către performanță și dezvoltarea echilibrată a personalității.
Liderii, managerii și profesorii ar putea genera ei această relație de parteneriat cu acest model de Coaching sau să lucreze în echipă cu un coach pentru rezultate rapide și eficiente. Reușita unui obiectiv este centrată pe găsirea de soluții și aplicarea lor de către clientul sau actorul educațional din cadrul procesului.
Ca o definiție personală, eu văd relația de parteneriat dintre Coach și client ca o metodă ce scoate la suprafață potențialul care se găsește în fiecare dintre noi și care ne îndrumă și susține să ne găsim propriile soluții la necesitățile noastre.
Commentaires